Dor de jocul copilariei: Patrat

In prezent am sesizat ca s-a dus treaba asta cu jocurile copilariei. Copiii de azi sunt prea ocupati ca sa mai iasa in spatele blocului si pentru altceva decat pentru o tigara, stat pe telefon pe facebook, sau mai nou alergand dupa pokemoni. De asemenea am observat ca acestia nu mai rad in hohote. Exista emoticoane pentru asa ceva….. Nu-si mai cer prietenia, ci pur si simplu tasteaza cu un click pe mouse“add”.  Am ajuns la concluzia ca asistam la generatia copiilor fara vanatai pe genunchi, coate datorita cazaturilor de biciclete, din cauza elasticului sau a mingei ca atunci cand ne jucam ratele si vanatorii, acum generatia noua au mai nou vanatai pe degete de la tastat telefonul.

Image result for jocurile copilariei

Primul meu joc din copilarie pe care nu o sa il pot uita este Patrat, asa il denumeam eu cu 20 de ani in urma. Patrat inseamna tenis de picior. Trebuia doar sa caut   un ciob de caramida prin spatele blocului pentru a desena  careul si jucam mingea pana seara. Partea frumoasa era ca exista riscul ca mingea sa ajunga in geamurile vecinilor, sau peste gardul acestora.

Image result for jocurile copilariei

 Cartonasele un alt joc in care se  desena un cerc micut unde fiecare din copii, minim 2, puneau cartonasele, luate de la cutiile de chibrituri. Apoi, se numarau vreo 15 pasi, se tragea o linie si se aruncau catre teancul de cartonase, niste pietre plate, tot ce reuseai sa zbori din cercul mic iti apartineau. Rata si vanatorii jocul meu preferat in care stateam, de cele mai multe ori, in spatele bocului, culcati pe spate si cu picioarele in sus incercand sa ne aparam de vanatori care incercau sa ne atinga cu o minge. Ajungand la scoala, prin clasa a opta,  avand programul de la 12 la 19, dupa ce se intuneca unul din colegi stingea lumina si incepeau tipetele fetelor, toti baietii, profitand de bezna creata,  si incercau sa o sarute.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *