Incepem luna cu o pacaleala de 1 aprilie

Cum altfel sa incepem luna decat cu o pacaleala de 1 aprilie. Si nu vorbim de o pacaleala obisnuita, ci una sustinuta de ceva mai multe persoane, care au creeat rand pe rand entuziasm, dezamagire, uimire si in cele din urma mahnire. Cam astea sunt in cateva cuvinte starile prin care prietena mea a trecut de 1 aprilie, desi se astepta sa ii fac o gluma. A fost sustinuta un pic de parintii ei, de prietenele ei si de cateva persoane din gasca noastra de prieteni.

Dar sa va povestesc un pic despre ce e vorba. Inca cu vreo 2 zile inainte le-am spus parintilor ei ca vreau sa ii spun de o plecare din Romania. Am mai discutat cu ea acest subiect de mai multe ori si era destul de incantata de idee. Am discutat un pic si in gasca si am ramas uimit cat de bine au jucat rolurile ceilalti.

Astfel ca i-am zis dimineata ca am obtinut rezidenta in SUA si ca am la dispozitie 6 luni sa ma hotaresc daca vreau sa merg sa ma stabilesc acolo si daca vreau sa iau pe cineva cu mine. Binenteles ca prima reactie a fost, da … bine, pacaleala de 1 aprilie stiu. Dupa care, discutand la telefon cu mama ei, aceasta ia zis printre picaturi ca se bucura pentru mine si plecarea mea. Acolo lucrurile s-au schimbat putin si a inceput sa puna intrebari. Apoi pe grupul de whatapp am inceput sa primesc cateva felicitari si lucrurile au luat o intorsatura destul de serioasa. A inceput sa ma intrebe detalii, era plina de entuziasm, mai ales cand a aflat ca pot lua o persoana cu mine. Din acel entuziasm, i-am zis ca vreau sa-l iau pe fratimiu, desi cu siguranta se astepta sa mergem impreuna, moment in care s-a schimbat la fata si plina de dezamagire, a zis daca plec sa nu o mai vad niciodata.

Am mai jucat cateva mici roluri, dupa care i-am dat vestea cea mare, ramanem in Romania.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *